Pe 30 iulie, în mai puțin de o jumătate de oră, aproape 600 de bitcoini au ieșit din adrese care nu mai fuseseră atinse de ani buni. Proprietarii lor nu apăsaseră niciun buton greșit și nu dăduseră click pe niciun link dubios. Își generaseră cheile exact cum scrie la carte, pe un dispozitiv ținut deliberat departe de internet. Banii au plecat oricum.
Cinci zile mai târziu, când paguba ajunsese la 1.367 BTC, adică în jur de 88,6 milioane de dolari, cel mai cunoscut investigator independent al industriei a anunțat că nu se implică. ZachXBT, omul care a demascat rețele nord-coreene de spălare de bani și zeci de scheme de tip rug pull fără să ceară vreodată plată, a explicat în câteva rânduri de ce nu vede rostul.
Un refuz care nu are nimic tehnic în el
Mesajul a apărut pe X în timp ce paguba încă se aduna. ZachXBT a scris că își alocă timpul ecosistemelor care îi apreciază munca și că maximaliștii Bitcoin nu s-au numărat printre susținătorii investigațiilor lui. Are mai puține obligații față de comunitatea aceasta decât față de altele, a încheiat el.
O parte din publicul Bitcoin a citit poziția ca pe un reproș personal, formulat în cel mai prost moment cu putință. Mesajul nu spune însă nimic despre victime. Spune ceva despre economia informală care ține în viață investigația onchain, o economie clădită pe voluntariat și pe donații întâmplătoare.
Munca aceasta arată spectaculos în titluri și deloc spectaculos în practică. Presupune zile cu mii de tranzacții pe ecran și urmărirea unor fonduri care trec prin mixere, prin poduri între blockchainuri, prin burse care nu răspund la solicitări. ZachXBT a făcut asta ani la rând gratuit, iar presiunea publică generată de rapoartele lui a dus la recuperarea unor sume mult mai mari decât orice ar fi putut încasa vreodată. Acum a transformat lipsa de reciprocitate într-un argument, iar argumentul se potrivește neplăcut de bine cu logica pe care comunitatea Bitcoin o repetă de un deceniu. Nimeni nu îți datorează nimic.
Reconstituirea completă a incidentului, val cu val, a fost publicată de Cryptology.ro, publicația românească de știri și analize dedicată blockchainului, care urmărește încă de la primul val efectele acestui furt asupra întregii piete a criptomonedelor.
Cum a ajuns un generator software să golească mii de portofele?
Protocolul Bitcoin a funcționat exact cum a fost proiectat. Defectul se afla mai jos, în lanțul de fabricație. Producătorul canadian Coinkite a livrat, în versiunile de firmware cuprinse între 4.0.1 și 4.1.9 pentru dispozitivele Coldcard Mk3, o funcție care genera entropia inițială printr-un generator software de numere aleatorii, în loc să folosească cipul hardware dedicat acestei operațiuni. Pare o subtilitate de inginerie. De ea depinde însă dacă un portofel e inviolabil sau ghicibil.
De ce contează atât de mult calitatea aleatoriului?
Un portofel Bitcoin este, în esență, un număr. Unul atât de mare încât toate calculatoarele planetei, puse să lucreze împreună, nu ar apuca să îl nimerească din întâmplare până la stingerea Soarelui. Din numărul acela se derivă cheia privată, apoi adresele, iar cuvintele scrise pe hârtie sunt doar forma lui lizibilă. Termenul tehnic pentru alegerea inițială este entropie, iar sursa ei trebuie să fie cu adevărat imprevizibilă. Din motivul acesta dispozitivele serioase folosesc cipuri care măsoară zgomot electronic sau fenomene termice, imposibil de reprodus în laborator.
Un generator software funcționează altfel. Pleacă de la o valoare inițială și aplică peste ea un algoritm determinist. Dacă valoarea de start vine dintr-un spațiu îngust sau depinde de ceasul intern al dispozitivului, rezultatul încetează să fie aleatoriu. Devine o listă finită, pe care o poate parcurge oricine are suficientă putere de calcul. Nimeni nu a spart nimic în cazul de față. Cheile au fost pur și simplu reconstruite de cineva care a înțeles cât de mic rămăsese spațiul de căutare.
Trei valuri și 4.585 de adrese golite
Primul val a lovit pe 30 iulie, când circa 594 BTC, aproximativ 38 de milioane de dolari, au fost mutați din aproape 500 de adrese inactive. Portofelele nefolosite aparțin de regulă unor deținători pe termen lung, oameni care și-au configurat dispozitivul o dată și nu s-au mai atins de el. Adică exact profilul care nu ar fi văzut la timp un anunț de securitate.
Coinkite a publicat un firmware corectat în mai puțin de două zile, însă actualizarea nu repară nimic pentru cheile deja generate. Furtul a continuat. Până pe 2 august, Galaxy Research documentase trei valuri distincte, cu 1.367 BTC extrași din 4.585 de adrese, iar depozitele către burse provenind din fondurile furate crescuseră vizibil, semn că atacatorul începuse deja conversia.
Viteza atacului schimbă calculul de risc
Identificarea adreselor vulnerabile, derivarea cheilor și difuzarea tranzacțiilor s-au desfășurat în ferestre de câteva minute, cu o precizie care exclude munca manuală. Unii analiști presupun o infrastructură automatizată, poate cu componente de inteligență artificială folosite pentru optimizarea căutării, dar ipoteza rămâne neconfirmată public. Fără urmă de speculație rămâne ordinea în care au căzut portofelele. Valurile ulterioare au vizat întâi adresele cu solduri mari, semn al unei scanări prealabile a blockchainului și al unei ordonări a țintelor după valoare.
Când testarea automată a milioane de derivări posibile costă câteva ore de putere de calcul închiriată, intervalul dintre publicarea unei vulnerabilități și exploatarea ei la scară se apropie de zero. Atacatorul citește același anunț de securitate ca utilizatorul obișnuit și se mișcă primul. Mai neliniștitoare rămâne vechimea problemei. Versiunea de firmware care a introdus defectul datează din martie 2021, deci vorbim despre peste patru ani în care portofele verificate periodic stăteau, de fapt, pe o cheie ghicibilă.
Un al doilea scandal, despre datele clienților
Ca să îi avertizeze pe cei afectați, Coinkite a trimis notificări către toate adresele de e-mail din evidențele sale, inclusiv unele rămase din comenzi vechi de șapte ani. Gestul era rezonabil. Problema a apărut când clienții au început să se întrebe de unde mai avea firma adresele acelea.
Directorul general, Rodolfo Novak, susținuse anterior că datele clienților sunt șterse la 90 de zile după achiziție și că firma oferă opțiuni de cumpărare anonimă tocmai pentru cine nu vrea să lase urme. Pentru o bună parte din clientelă, promisiunea aceasta nu era marketing, ci chiar motivul alegerii brandului. E-mailurile de avertizare au demonstrat contrariul, iar compania a recunoscut ulterior că păstrează pe termen nelimitat adresele asociate comenzilor.
Consecința practică e mai serioasă decât pare la prima citire. O bază de date care leagă adrese de e-mail de achiziții de portofele hardware este, în esență, o listă cu oameni care dețin criptomonede și care au avut bani suficienți cât să cumpere un dispozitiv de securitate dedicat.
Într-o perioadă în care răpirile și atacurile fizice asupra deținătorilor de crypto revin constant în presa europeană, informația are valoare directă pentru infractori care nu ating niciodată o tastatură. Novak a invocat în apărare faptul că și concurenții suferă breșe cu regularitate, iar exemplul cel mai cunoscut rămâne scurgerea a circa un milion de adrese de la Ledger în 2020, urmată de o nouă expunere de date anunțată în ianuarie 2026.
Comparația cu ceilalți funcționează însă prost ca apărare atunci când diferența față de ceilalți era chiar promisiunea de vânzare.
Ce rămâne din ideea de custodie proprie?
Mesajul repetat de zece ani în industrie e simplu și în mare parte corect. Cine nu deține cheile nu deține monedele. Prăbușirile Mt. Gox, Celsius și FTX au confirmat lecția de fiecare dată, iar portofelul hardware a devenit răspunsul standard la riscul de contrapartidă.
Cazul Coldcard nu răstoarnă logica, dar îi arată marginea. În loc să depinzi de solvabilitatea unei burse, ajungi să depinzi de codul scris de niște ingineri pe care nu îi vei întâlni niciodată, iar utilizatorul obișnuit nu are cum să verifice ce sursă de entropie folosește dispozitivul din sertar. Rămâne un teren intermediar, prea puțin explorat. Configurațiile multisemnătură, în care fondurile se deblochează doar cu chei generate pe dispozitive de la producători diferiți, ar fi oprit complet atacul. Complexitatea suplimentară descurajează majoritatea oamenilor, așa că protecția cea mai eficientă rămâne și cea mai puțin folosită.
Mihai Popa, analist și jurnalist crypto la Cryptology.ro, observă în materialul original că portofelul hardware nu elimină riscul, ci îl mută dinspre bursă spre producătorul de dispozitive, iar deținătorii români ar face bine să trateze diversificarea între producători ca pe o măsură de bază.
Ce trebuie să facă acum posesorii de Coldcard Mk3?
Orice seed generat pe un dispozitiv care a rulat una dintre versiunile afectate trebuie considerat compromis, indiferent dacă fondurile mai sunt acolo. Un portofel negolit până acum nu a scăpat, doar nu i-a venit rândul. Procedura corectă începe cu actualizarea la firmware-ul reparat, continuă cu generarea unui seed complet nou pe dispozitivul actualizat și se încheie cu transferul integral al fondurilor pe adresele derivate din acesta. Vechiul seed nu se refolosește niciodată, nici măcar pentru sume neînsemnate, iar copia lui pe hârtie se distruge după ce transferul a fost confirmat pe blockchain.
Momentul cere și o vigilență care nu are legătură cu blockchainul. Fiindcă baza de e-mailuri a producătorului conține adrese vechi de ani de zile, o parte dintre proprietari vor primi mesaje de phishing care imită comunicarea oficială și cer cuvintele de recuperare pe un site fals. Niciun producător serios nu cere seed-ul, sub nicio formă, așa că un mesaj care îl solicită este prin definiție o tentativă de furt.
Cine mai urmărește banii?
Cu ZachXBT retras din caz, documentarea traseului celor 1.367 BTC cade pe firmele comerciale de analiză blockchain. Galaxy Research publică actualizări pe măsură ce portofelele atacatorului se mișcă, iar Chainalysis, TRM Labs sau Elliptic lucrează pe modele asemănătoare, cu o diferență importantă de mecanism. Rapoartele lor complete ajung la clienți plătitori, la burse și la autorități, nu la publicul larg. Distincția nu ține de competență, ci de viteză. Un investigator independent publică în plin eveniment și forțează bursele să reacționeze fiindcă altfel arată prost în ochii tuturor.
Episodul lasă în urmă o întrebare pe care industria a ocolit-o mult timp. Cine plătește pentru munca de investigație atunci când lucrurile merg prost. Un ecosistem care mișcă sute de miliarde de dolari și își construiește discursul pe independența față de instituții are nevoie de finanțare proprie pentru cercetarea de securitate, fie prin fonduri permanente de recompense, fie prin contribuții ale producătorilor de hardware către investigația independentă.
Tratarea auditului ca pe o cheltuială continuă, nu ca pe o formalitate de lansare, ar rezolva o bună parte din rest. Cele 1.367 de monede rămân, deocamdată, în mișcare, iar cel mai bun urmăritor din branșă se uită în altă parte.
Sursa articolului
Materialul de față se bazează pe articolul “ZachXBT refuză să urmărească cele 88 de milioane de dolari furate din portofelele Coldcard”, publicat pe 4 august 2026 de Mihai Popa pe Cryptology.ro. Datele privind cele trei valuri de furt și totalul de 1.367 BTC provin din raportările Galaxy Research, iar poziția publică a lui ZachXBT a fost exprimată pe contul său de X.
